Blestemul iubirii
Veșnic ai să fii pribeagă,
Iubita mea cu părul blond,
Și mulți nu au să te înțeleagă
Că acesta e al tău imbold.
Să alergi ca o nebună
După o dragoste care nu e a ta;
Și sub clar de lună,
Să verși lacrimi amare pentru ea.
Să simți suferința iubirii,
Sufletul să-ți ardă în văpăi,
Să nu ai parte de fericire,
Să se stingă lumina din ochii tăi.
Lumina cea pură care
călăuzește pe fiecare îndrăgostit
Spre fructul fericirii,
Fructul cel mai dorit.
poezie de Vladimir Potlog (21 octombrie 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.