silisteanu leonard [din public] a spus pe 23 iulie 2014: |
cine poate judeca viata si trecutul cuiva, atata timp cat nu poti sti, misterul sublim a unei singure zi. |
Catinca Șlimak [din public] a spus pe 9 octombrie 2014: |
Dragă Irina,
Nu știu cu ce să încep. Ți-am citit ambele volume din "Fluturi" și am realizat că... nu știu ce să zic...mi-a plăcut enorm să citesc ce ai scris și în fiecare noapte citeam până la 1 noaptea ca să văd ce se mai întâmplă. Aș fi citit în continuu dacă oboseala nu m-ar fi răpus. Este incredibil modul în care îți controlai tot ce făceai. Te respect. Ești isteață, înțelegătoare, mărinimoasă și ai judecata unui om mai mare decât ești.
Chiar dacă eu încă sunt un copil, am 13 ani, am citit cartea cu cel mai mare drag.
M-ai impresionat. Și...întâmplător ți-am citit cartea să știi. Adică eram într-o zi în mașină cu fratele meu, iar mama își lăsase geanta cu tot cu telefon să am eu grijă de ele. La un moment dat, i-a sunat telefonul și eu am deschis geanta să văd cine o suna. După ce am terminat convorbirea cu respectiva persoană, am deschis geanta pentru a pune telefonul la loc, iar în acel moment am dat peste cartea ta prin geanta mamei. Am luat-o și am răsfoit-o puțin și mi-a plăcut mult. Prima dată, când i-am citit titlul am crezut că era vorba despre niște fluturi bineînțeles.
Când mama a ajuns în mașină am întrebat-o dacă pot să citesc cartea ta, iar mama a aprobat răspunsul meu. În acea seară, după ce mi-am făcut temele, am început să citesc din cartea ta. M-a fascinat atât de mult încât nu m-am mai oprit din citit și în două ore, am terminat în jur de 85 de pagini.
De atunci nu m-am mai despărțit de acea carte.
Te respect și te iubesc, pentru că m-ai făcut să îmi schimb atitudinea de copil răsfățat și să mă transform într-o persoană răbdătoare și puternică. Sper ca într-o zi să ne întâlnim pentru că îmi doresc enorm. Îți mulțumesc pentru tot. |
mihai ghita [din public] a spus pe 18 iulie 2015: |
catina, la 13 ani citesti asemenea nebunii?Citeste ceva educativ. |
Dorin Mărcuș [din public] a spus pe 4 mai 2016: |
Inepții de două parale. Să le fie rușine celor care numesc asta literatură! Este, așa cum spunea un mare poet contemporan, manelism infantil. Suntem e clar, un popor imbecilizat. |
Agamemnon [din public] a spus pe 4 mai 2016: |
Domnule Mărcuș!
N-aveți voie să insultați
tot poporul român,
calificându-l drept imbecilizat.
Dacă vă considerați imbecil,
e treaba Dv. personală.
Vă cunoașteți cel mai bine.
Puteți să vă autoevaluați.
Dar pe ceilalți
nu-i insultați.
Citatul incriminat
este tern,
aproape simpatic.
Nu văd temeiul
unei reacții
atât de imbecile. |
Yorick [din public] a spus pe 4 mai 2016: |
Poate că suntem.
Dar nu toți (deși am putea fi tentați să credem asta, deși multă lume ar dori acest lucru).
Și, mai ales, nu mai mulți decât prin alte părți. Cine a google-street-uit puțin pe ici-colo,
la modul live, nu doar virtual, știe foarte bine la ce mă refer.
Nu i-am citit cărțile Irinei Binder, decât fragmentar. Nu este genul meu de literatură,
deși ceea ce am citit nu mi-a displăcut deloc. Din contră.
Dar dacă aș avea ocazia de-a o întâlni pe undeva (simpozion, conferință, sală de spectacole
etc.), categoric mi-ași scoate pălăria în fața dumneaei.
Și asta nu doar pentru că este o persoană de sex feminin, ci din cel puțin alte trei considerente:
- a reușit performanța de-a tipări câteva volume, ceea ce nu e la îndemâna oricui
- nu s-a arătat grăbită să rupă gura târgului prin apariții zgomotoase și ostentative
- are un cerc, oricât ar fi de mic, de fani
Lista ar putea fi completată. Oricum, chiar și atât, nu e de neglijat. |