Ultima strigare
pe o uliță părăsită
a unui sat rarefiat
bătrânul bate cu bățul de alun
în pământ
de unde așteaptă răspuns
nu vrea să plece singur
dar nici singur să stea
nu vrea
unde-s flăcăii de altădată
unde-s fetele ce horeau
pe culmile dealului
amintirile plutesc în aer
pământul se-nchide
doar mierla cântă
poezie de Cezar C. Viziniuck (24 august 2013)
Adăugat de Georgeta Vișovan
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sat, poezii despre muzică, poezii despre fete, poezii despre bătrânețe, poezii despre amintiri sau poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.