Mână Cruntă
Atunci când spui cuvântul pace e totul așa liniștit
Te gandești la flori, la vieți ce-au răsărit
Din nimicul sărăciei în care ne-am născut
Fără să ne întrebăm seamănul "Crunt"
Cum poate să ucidă din banii noștri
Să ne distrugem între noi ca proștii
Războiul, înseamnă ură, arme și violență
O continuă concurență
Nu pe numarul oamenilor fericiți
Ci pe numărul celor uciși și nenorociți
De al tău război poate prea personal
Cine își dorește moarte înainte de final?
Sinucigașii? Lasă-i să se sinucidă...
Fiecare-i liber să prindă
Trenul pe care-l vor
Dar să nu uităm de pace
Care e precum un covor
Ce iarna tace,
Primavara înflorește
Vara larg ne zâmbește
Toamna ne pregătește
De același curs al vieții
Precum roata dimineții
Ce e bine să o lași să se învârtă
Așa cum e ea, fără "Mână Cruntă"
poezie de Cristian Harhătă (9 octombrie 2013)
Adăugat de Cristian Harhătă
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristian Harhătă. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.