Azi-noapte m-a trezit un cutremur

Azi-noapte m-a trezit un cutremur,
Care în patul morţii m-a ţinut aţintit
Nu ştiam cum să tremur...
Nici să ignor urletul vecinului, grotesc şi ascuţit,
Însă un singur lucru am simţit
După ce camera s-a oprit din tremurat
Căci deşi de neputinţă eram paralizat
Mi-aş fi dat viaţa oricând pentru femeia ce-o aveam în pat,
Iar în acel moment nu m-am putut gândi
La amintirile perfecte ce le-am trăit zi de zi,
M-am gândit doar la corpul ei perfect,
Lipsit parcă de defect, îl puteam pipăi,
Iar gândurile lăundrice au început a lucra
Punând mâna pe telefon încep fraza
"Azi-noapte ma trezit un cutremur, clipe groaznice"
Ea întorcându-se în lumina telefonului
Se trezi cu ochii în bătaia lui
Plângându-se vorbi:
"Închide telefonul! De ce n-ai somn?"
Eu am continuat căci aşa-i când vrei să scrii,
Ea insistă, eu îi spun: "De ce te-ai întors în lumina lui"
Mă zmuncesc ca un nebun
Mergând în locul singuraticului
Ea vine după mine:"Vino să nu răceşti!"
Eu mă întorc spunând:"Vezi că mă iubeşti"
Căci fiecare clipă e o dovadă
Iar fiecare dovadă durează o clipă
Ce ar face un înger căzând de pe o stâncă
Dacă ar avea o singură aripă.

poezie de Cristian Harhătă (6 octombrie 2013)
Adăugat de Cristian Harhătă
Votează! | Copiază!