Doamna de la etaj
Se aud pași rari în noapte
Pe strada din fața blocului
Sunetele nopții sunt deșarte
Zărindu-se lumina geamului
Și ca-n fiecare seară
Femeia privește cerul
Aprinzând o țigară
Resimte misterul...
Iar luna veghează
Doamna de la etaj
Și gândirea ei luminează
O inima plină de curaj
O idee, o scânteie își face loc
În mintea doamnei unde sunt
Secretele faimei și ca un joc
Mai creează un veșmânt:
" Știu că mii de gandiri
Pline de speranță
Atrag aprecieri, priviri,
Când lucrurilor le dau viață
Jocuri relaxante și plăcute
Au fost de Dumnezeu făcute
Ani întregi să dureze
Prin cel ce știe să viseze
Astăzi puțini sunt oamenii
Ce știu să pătrundă visele
Iar frica de a evolua
Le îngheață puterile
Căci spaima dispare
Când crezi în tine
Doar să ai încredere
În forțele divine. "
Așa doamna gândise
Și pe foaie se născuse
Un tandru și modern veșmânt
Al femeiei cu sâni ce sunt
Acoperiți de materialul
Transparentei bluze
Lăsând imaginația și gândul
Să te poarte către ale ei buze.
Diva doamnă privește ceasul
Lăsând oboseala să-i închidă pleoapele
Și aude glasul
Îngerilor din oglindă, ce porți, aurii, au să deschidă.
poezie de Cristian Harhătă (2005)
Adăugat de Cristian Harhătă
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre jocuri
- poezii despre gânduri
- poezii despre îngeri
- poezii despre încredere
- poezii despre viață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.