E toamnă iar
Cu toamna cum, eu iți spun:
am plecat...
și tu chiar nu credea-i
că poate fi adevărat.
E zi de toamnă cu soare
ce strălucește cu fast dureros,
cu frunze ruginii covor
ce ne amintesc de noi duios.
Cu mâinile ridicate la cer,
vei înălța rugăciunea ta,
o vei cânta din nou pe o ''ea'',
și urma pașilor ei din zori...
ce niciodată nu-i vei mai vedea.
Acum ai rămas același
tânăr trist și înlăcrimat,
cu ochi iluminați
privind luceafărul ce schimbă
garda, cu strigătele tainice
ale nopții,
cu sentimentele durerii și nepăsării,
cu barca ta în acel ocean îndepărtat.
Și știu, că va veni și acea zi...
când, cu tristețe îți vei repeta,
e Toamna iar, dar fără ea!
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre durere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre schimbare
- poezii despre religie
- poezii despre ocean
- poezii despre noapte
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.