Destin

Noi şi
corabia noastră, un vis regăsit,
şi totuşi Doamne, unde-am greşit,
să rămân cu gândul neîmplinit.
cu stele de-a valma şi vis rănit.

Şi noi,
două inimi, doi aştri în noapte,
sub pavăza lacrimilor din zori,
îşi mai declară şi acum în şoapte,
că se iubesc, suind către zei nemuritori.

Dar eu,
îmi voi rostogoli suflarea cu norii,
între stânci şi valuri temute,
între cer luminos şi nopţi cu lună,
visând nesperat iubirea nebună.

Şi iar,
dincolo de ploi acum e un gol,
nu ştiu dacă mai sunt eu corabia
ce-n uriaşele talazuri furtuna înfruntă,

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Votează! | Copiază!