Ghinda
Ghindă din stejar bătrân
Cum rămâi fără stăpân?
Fie ziua cât de mare
El citește, ori le doarme.
Iar tu ființă mititică
În ochii lui pari o furnică
Ești micuță dragă fată
Și te zbați prin colb și zloată.
Uneori intră la gânduri
Că ai să-i decorezi livada
Cu frați mulți și cu copile
De nu-i mai cunoști ograda.
Însă tu an după an
Putrezești pe jos în van
Stăpânul mereu pregetă
Tot cobind a secetă.
Uite așa dispari fetiță
Lângă tatăl tău în suferință
Care vede el, săracul
Că stăpânul nu-ți vrea leacul.
An de an stejarul crește
Ghinde multe el rodește
Presară la rădăcină
Zeci sau sute și suspină.
Și gândește că vreodată
Îndărătnicul stăpân
Pune mâna pe lopată
Să te așeze în loc mai bun.
Să crești falnică-n ogradă
Lângă frații tăi din jur
Să vă admire o lume întreagă
Când pe voi, când pe stăpân.
poezie de Dumitru Matei din Gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.