Cartea "Caiete 1957-1972" de
Emil Cioran este disponibilă pentru
comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
-99.00- 74.99 lei.
Vezi citate despre singurătate, citate de Emil Cioran despre singurătate, citate despre ochi, citate despre infinit, citate de Emil Cioran despre infinit, citate despre femei sau citate de Emil Cioran despre femei
| daniel stanciu [din public] a spus pe 29 martie 2017: |
| Ochii pierduti ai femeii sunt in cautarea acelui barbat in care privirea ei sa nu fie un reflex al solitudinii. Il va (re)gasi vreodata Eva pe Adam, vor reface ei cuplul plenar in care singuratatea nu-si plamadeste cuib? Greu de crezut cu atatea Eve singure care fug de singuratete imbracate aproximativ la fel ca strabunica lor amatoare de fructe interzise. |
| Yorick [din public] a spus pe 29 martie 2017: |
Nu ochii pierduți ai femeii constituie subiectul acestui decupaj, nici din punct de
vedere meditativ-trăirist, nici gramatical. Cu totul altul este acesta. Cu mult mai
complex, mai durabil și mai puțin deviant.
Noua dumneavoastră dilemă, dacă Eva îl va regăsi sau nu pe Adam, are, la momentul
actual, peste șapte miliarde patru sute de milioane de răspunsuri. Toate valabile.
Despre Evele care preferă fructe oprite, gentlemanii nu ciripesc în spațiul public. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 29 martie 2017: |
| "Subiectul" acestui textulet aforistic semnat de maestrul Cioran este solitudinea fara leac a insului. Ea ne impresoara in toate evenimentele (anodine sau semnificative) ale vietii. Ne intampina chiar si in ochii iubitei unde ne-am astepta sa gasim o mutualitate salutara. Tocmai in ochii pierduti (refractari, lipsiti de licariri empatice) ai persoanei iubite individul uman traieste experienta ne-limitarii (in-finitatii) singuratatii. |
| Yorick [din public] a spus pe 30 martie 2017: |
Ochii ființei iubite nu sunt un binoclu prin care poți să privești spre infinitul limitărilor tale.
Nu sunt nici oglinjoarele retrovizoare cu care să te ghidezi preventiv prin traficul nebun în care totul tinde să te depășască.
Dar pot fi, oricând, acele cristaline iezere în care-i musai să-ți limpezești, din când în când, sentimentele... |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 30 martie 2017: |
| Spuneti-i toate aceste adevaruri domnului Emil. El e sentimentalul care intrezareste in oazele oculare ale ai femeii deserturi fara sfasit. |
| Agamemnon [din public] a spus pe 30 martie 2017: |
Danilo!
Aici domnul Emil
vrea să arate
ce singur și izolat
este el în prezența
doamnei Simone.
Doamna aceea
care nu mai era
indispensabilă,
de îndată ce-i spăla lui
indispensabilii filozofici
și-i corecta gramatical
nemuritoarele panseuri.
E un mod sceptic
și literar de a spune:
Mă doare în curte de voi,
madamelor. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 31 martie 2017: |
Domnule Gargamel, v-am spus ca sunteti un clarvazator. Domnul Emil(ache) - ache e in engleza, fiindca dumnealui era un ipohondru- n-o cunostea pe numita Simone in momentul in care scria opusculul despre scleroza (care provoaca un "amurg al gandurilor"), fiindca marele eseist domicilia in Marginimea (in sens peratologic) Sibiului departe de Orasul Luminilor (prea putin crepusculare) in care se afla atotrabdatoarea lui colaboratoare. Privirea dvs. strabate aceste detalii temporale mai lejer decat dezinvoltura cu care personajele lui Eliade gliseaza timpii inspre imuabilul Timp.
PS: Daca Simone e pluralul de la Simona (iar acesta din urma este o romanca) atunci dl Gargamel are indreptatirea lui. Chiar si domnul Emil merita in acest caz improbabil respectul nostru nedisimulat pentru forta gravitationala cu care le atragea pe Simone (la o adica le poate chema si altfel) pe planeta singuratatii (senti)mentale numita oper(et)a cioraniana. |
