În îmbrăţişări, senzaţia de fericire şi de nefericire te chinuie într-o sfârşeală echivocă, în care ai vrea ca din senin să te spulbere un trăsnet. Din buze emană o dulceaţă mortală, inundând marginile firii şi înecându-te într-o deznădejde de paradis. Niciodată moartea nu pare mai învăluitoare ca în preajma dezamăgirii erotice. Dragostea-i un înec, o scufundare în fiinţă şi în nefiinţă. Căci orice voluptate e o împlinire şi o stingere. Doar iubind poţi bănui cum autodistrugerea este baza rodniciei. Fără femeie — muzică rătăcită-n carne —, viaţa ar fi o sinucidere automată. Căci într-adevăr, fără ea în ce-am muri? Unde am descoperi stingeri mai aromate, unde am înflori în amurguri şi am pâlpâi îngropându-ne?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Votează! | Copiază!