Parcul Romanescu

Aleile încărcate de ani
Din mirificul parc craiovean,
Duc îndrăgostiţii spre lucruri ascunse,
Să se îmbrăţişeze, să se sărute.

Pomii se îmbrăţişează între ei,
Ştiind că în parc ei sunt corefei,
Străjuind pajiştile frumoase şi verzi,
De-ţi vine uneori să le dezmierzi.

Lacul sclipeşte cu ochi de soare,
Câte-un peştişor se-avântă şi sare.
Nuferii plutesc pe lac
Câte-o broscuţă mai face "oac-oac".

Podul cel mare, aruncat înspre cer
Priveşte în jos ca un mare boier,
Văzându-l pe om ca pe-un prichindel
Care trece nepăsător pe sub el.

Lebăda îmbrăcată în rochie de mireasă
Se simte pe lac ca la ea acasă.
Lebădoiul după ea aleargă s-o prindă
Pe-ntinsul lacului oglindă.

În cuştile lor leii fioroşi şi răi
S-au transformat în nişte căţei
Şi visează acum cu toţii trei
La vremea când eau totuşi chiar lei.

Veveriţe, frumoase şi agile
Se joacă mereu ca nişte copile.
O barcă – pasăre măiastră,
Se plimbă pe lac ca pe Dunărea noastră albastră.

Copiii aleargă pe rotile
Cum alergau astă-iarnă pe patine.
Alţii mănâncă zahăr – vată pe băţ
Şi se cred la un mare ospăţ.

Un zgâmboi de fetiţă mănâncă îngheţată colorată
Şi alta se uită la ea bosumflată.
Iar mama zgâmboiului – o mamă decentă –
O urmăreşte de-aproape, foarte atentă.

Două lesbiene, fără ruşine,
Neţinând seama de mulţime,
Se mângâie şi se pipăie mereu
Fără a avea frică de Dumnezeu.

La Debarcader se bea bere multă
Cu paharul şi cu halba umplută,
Iar eu cu o prietenă, discutăm vrute şi nevrute,
Despre întâmplările de azi şi cele trecute.

Doar tu, parcule-ai rămas la fel
Ca atuncea când eram şi eu tinerel
Şi păşeam pe frumoasele aleile tele
Cu visurile şi speranţele mele.

Dar să ştii, parcule, că pentru mine rămâi
Ca şi dragostea mea cea dintâi,
Săpat în inimă pe vecie,
Imortalizat acum şi-n poezie.

poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!