Pământul nu era decât o jale infinită și fără viață, unde nimic nu mișca și era atât de înghețat și atât de părăsit, încât gândul fugea mereu chiar dincolo de tristețe. Un fel de dorință de a râde îți cuprindea sufletul, râs tragic al Sfinxului, râs înghețat și fără bucurie, ceva asemănător cu sarcasmul eternității față de nimicnicia existenței și a zadarnicilor sforțări ale ființei noastre.
Jack London în Colț Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.