Iubește-mă, sunt suflet fără chip
In picătura vieții au curs atâtea ploi...
Prin limpezimea lor s-au strecurat furtuni.
Tu suflete, sortit în tine să le-aduni
Ai scris o altă cale tăcerilor din noi.
Privește-mi gândul, încă mai scrie amintiri,
Nedeslușite căi cutreieră-n tăcere
Pentru un strop de dor și-un fir de mângâiere,
Nesățios si tainic, mai umblă prin iubiri.
Tradarea lui... mă vede cum patima o țip,
Ca un etern cortegiu de inimi sfâșiate
Ce-n umbra nemuririi le-aș construi cetate.
Iubește-mă-n candoare, sunt suflet fără chip.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre suflet
- poezii despre viață
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre inocență
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.