Șireata
Viorica, fata mamei
Cea cuminte și curată,
Și-a făcut, mâncând cireșe,
Pe furiș, pe șorț, o pată.
Și-acum stă-ntr-un colț și plânge:
"Doctorul e vinovat
Și c-o să mă certe mama,
Și că șorțul l-am pătat!"
Mama intră-ncet pe ușă;
Ea tresare și-ntinzând
Mâinile deasupra petei,
Plânge întruna suspinând.
- De ce plângi, fetița mamei?
- Plâng că doctorul ți-a spus
Să nu-mi dai deloc cireșe,
Și tu în dulap le-ai pus...
- Și tu plângi din lăcomie?
Ce rușine!...
- Să mă ierți!...
- Bine, dar să fii cuminte...
- Nici de șorț nu mă mai cerți?
- Care șorț? întreabă mama...
- Uite, ăsta: l-a pătat
Lăcomia pentru care
Chiar acuma m-ai iertat.
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Cartea "Catelusul schiop si alte poezii" de
Elena Farago este disponibilă pentru
comandă online cu preț redus, la doar
-8.00- 3.99 lei.
Vezi și următoarele:
| Doriana [din public] a spus pe 29 martie 2017: |
| Colega mea Sara a luat locul 1 la un concurs iar.a recitat acasta poezie Șireata de Elena Farago |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 30 martie 2017: |
| Purta sort? Si era patat cu dulceata de cirese? Erau amare sau dulci? Daca erau amare se asortau ca starea ei de spirit. Era o rima transpusa-n viata. Replicile mamei le-a spus cu voce schimbata? Sau si-a schimbat atitudinea mutandu-si greutatea corpului (si povara faptei reprobabile) de pe un picior pe altul? In ce a constat premiul? Intr-o cutie cu bomboane? Sa nu-mi spuneti ca le-a mancat cu lacomie.... Sper din suflet ca aceasta poezie parenetica a vndecat-o de acesasta boala ... incurabila (mai ales daca bomboanele erau de ciocolata). |
| Agamemnon [din public] a spus pe 30 martie 2017: |
Dragă Doriana!
Vă felicit,
pe colega ta
și pe tine
pentru că citiți poezie
pentru copii.
Și nu pune la inimă
"comentariile" răutăcioase,
și nepotrivite
ale unui nene
care se crede mare filozof.
Trăiește-ți
visul superb al copilăriei,
Doriana.
Unii adulți frustrați,
sunt răi.
Trebuie înțeleși:
viața lor se compune
numai din eșecuri.
daniel stanciu!
Să vede că n-ai avut,
nici copii,
nici copilărie...
Nu așa se primește
un copil,
care intră pe un sait
și remarcă o poezie!
Umorul tău leșinat,
care se vrea malițios,
îndreptat îmoptriva unui copil
te descalifiCĂ CA om!
Cacofonie intenționată,
desigur,
pentru a sublinia mizeria morală
în care se scaldă
pretinsa ta erudiție. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 30 martie 2017: |
| Gargamel, mantale confunzi umorul cu ironia. Rasfoieste primele pagini din "Rasul" lui Bergson ca sa pricepi diferenta (asta apropo de pretinsa mea eruditie). Umorul se poate cultiva la orice varsta. Daca ai sti cat de "umoristi" (si umorali) sunt copiii intre ei ti-ai face cruce (chiar daca sentimentul dvs religios nu iti da ghes in acesta privinta). Ironia e nitel mai complicata. Sunt unii care ajung la varsta dumitale si inca o confunda cu umorul. Nu mi-a placut deloc felul in care a "remarcat" domnisoara poezia. Poemele nu se recita penru premii (si nici nu se scriu din acest motiv cum crezi mantale), ci penru bucuria impartasirii unui lucru frumos. Scoala le altereaza micilor cititori (si recitatori) gustul estetic, interpunand intre carte si inima/minte note, premii si concursuri de recitare in care elevii dau din maini ca sa trasmita vibratia (electro)magnetismului poetic. Un autor care nu se da la Bac (nu e "obligatoriu") sau la evaluarea nationala e un necotat, un marginal si un inutil. Si cand te gandesti ca in Romania, nici sarmanul Shakespeare nu se prea plimba cu bacul.... "Lesinata" si premeditata mea ironie se doreste o reactie alergica (o nuielusa, o urzicutza) la modul gresit de intampinare a unei poezii de catre o copila. Daca nu facea referire la dulceata premiala, ci aprecia dulceata lirica, jos tilindru cu peruca cu tot! Daca era incantata de poezie si nu de talentul actoricesc (posibil inexistent) al prietenei sale, ma declaram satisfacut si va lasam placerea s-o incurajati pe acesta fragila, vulnerabila, dar ireprosabila citittoare. |
| MVR [din public] a spus pe 31 martie 2017: |
Dragă Agamemnon,
Iar eu te felicit pentru comentariul pe care le-ai adresat Dorianei si prietenei ei.
Cred ca este cel mai înțelept comentariu, pe care l-am citit pe site, adresat unor eleve. |
| daniel stanciu [din public] a spus pe 31 martie 2017: |
| Poezia chiar daca e pentru copilasi sanatosi si sinceri (sa dea Domnul sa ramana asa si dupa ce intra in politica sau se uita la politicieni prin gaura colorata a televizorului) este slabuta. D-na Farago are injghebari literare mai reusite. Titlul "Sireata" pare in dezacord cu "morala" acestei povestioare versificate. Daca domnisorica transfera asupra lacomiei vina ireparabila (de fapt, greu lavabila) a patarii sortuletului cu persistenta dulceata de cirese, atunci e sireata, dar atunci invatatura morala e compromisa. Ca atare, micutii recitatori ar putea intelege ca siretenia e buna, intrucat neutralizeaza petele fizice si morale. Daca fetita neatenta regreta "sincer" (nu exista sinceritate, puicusorule fiindca fetita cand se justifica isi premediteaza raspunsurile) fapta si mai ales cauza care a determinat-o (lacomia) atunci nu-si merita eticheta de "sireata". Sireata (manipulanta) ar fi mama, dar in acest caz tatal (momentan aflat la "serviciu" - adica intorcand o favoare amicilor de pahar prin tocarea banilor pentru masina de spalat pete de cirese) ar trebui sa se autosezizeze. Fiindca manipularea femeii imbraca (si mai ales dezbraca) mai multe forme.... |
