Dar cea mai grea problemă pentru mine o constituiau hârtiile lui. Holmes avea oroare să distrugă documente, în special cele privitoare la cazurile elucidate de el în trecut, dar, pe de altă parte, cel mult o dată pe an sau la doi ani, se străduia să le clasifice şi să le rânduiască, întrucât în notele acestea destul de incoerente, izbucnirile de energie entuziastă cu care realiza performanţele remarcabile legate de numele lui erau urmate, ca o reacţie, de crize de apatie în cursul cărora cânta nonşalant la vioară sau răsfoia alene vreo carte, plimbându-se cel mult între masă şi divan. Şi aşa, lună de lună, hârtiile se adunau, până când teancurile de manuscrise creşteau în fiecare ungher al camerei. Pentru nimic în lume n-ar fi acceptat să le ardă, dar nici ca vreo altă persoană să le pună cumva în ordine.

Arthur Conan Doyle în Memoriile lui Sherlock Holmes
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!