Ziua era neobișnuit de caldă pentru acest anotimp: de abia se simțea o slabă adiere de vânt, iar mulțimea, pe care o stropea la răstimpuri răpăielile de scurtă durată ale ploii ce cădea din alba și uriașa îngrămădire a norilor răspândiți cu îmbelșugare pe albastra boltă a firmamentului, nu-și pierdea câtuși de puțin voia bună. Către amiază, totuși s-a stârnit o ușoară, dar destul de simțită frământare în rândurile celor din față.
Edgar Allan Poe în Mellonta tauta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.