Ce rost?!
Destinul meu n-a fost prea blând,
Prea mulți în viață mi-au intrat,
S-au adunat în ea pe rând,
Fără măcar să fi-ntrebat.
Am încetat să mă mai plâng,
Că unii intră și nu-ntreabă
Dar parcă tot mai mulți se strâng
În viața mea, cei fără treabă.
Și nu-ncetează să tot vină
Se-ntrec cu toții dând năvală
Cu cât, de ei, este mai plină
Cu-atât e viața mea mai goală!
Numai acei ce eu i-aș vrea
Nu sunt pe-aproape când mi-e dor
Și atunci când vin unde să stea?
Că alții stau pe locul lor!
Unii s-au instalat în lege,
Alții voința mi-o supun
Dar niciunul nu-nțelege
Că viața mea nu-i bun comun!
Abia putând să mai respir
De câți se-nghesuie în ea
Mă dau deoparte și mă mir:
Ce rost am eu în viața mea?!
poezie de Ion Roșca din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Roșca. [Vezi poezii despre viață, poezii despre vinovăție, poezii despre plâns, poezii despre legi sau poezii despre dor
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.