În sfârşit a sosit clipa supremă, unică. Întâi unul, apoi altul, ne ridicăm către ea, cu mâinile întinse deasupra capului, bărbaţi bărboşi, cu feţe schimonosite şi ciudat de arhaice, femei slabe, uscăţive, într-o linişte roşiatică. Nu este un zbor. Este mai degrabă o realizare a unor vise, o atingere a idealului, binemeritată încheiere a unei lungi perioade de adoraţie. Este un final măreţ. Mulţimi tăcute părăsesc ruine impunătoare. Deasupra oraşului vânat, oamenii se dizolvă în colosul roşietic.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!