Furat de treburi cotidiene, uit în fiecare seară. Totuşi simt o prezenţă străină, întoc capul şi sunt săgetat de spaimă. Un colos roşiatic suspendat cu greu de cer, stă să se prăbuşească peste noi. Deja pot distinge detalii; mări de nisip, munţi – totul într-o linişte sinistră. Nimeni nu pare să remarce fenomenul. Mişcarea ei către noi este implacabilă. Simt deja o apăsare nefirească, mă simt strivit de imensitatea ei. Lumea sub semnul acestei luni este dominată de aspiraţii brutale, de lupte pentru scopuri obscure, de barbar.

Gheorghe Dobrovolschi în Turnul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!