Traian Simionescu şi geograful cel înalt înaintau destul de anevoios, deşi poliţiştii şi jandarmii le făcuseră un culoar spre ieşire, încercând să ţină lumea în spatele lor. Oamenii nu erau necivilizaţi şi nu încercau să agreseze forţele de ordine, nici verbal, nici în altă manieră, dar doreau să se afle cât mai aproape de oricare dintre membrii echipajului, deci, chiar şi de Nistor; ar fi vrut să-l atingă, să-i ceară autografe. Întindeau mâini, foi, pixuri, scandând numele geografului. Impresionat, încercând să le zâmbească, Nistor chiar vru să împartă vreo câteva mâzgăleli indescifrabile tipice lui, dar directorul îl opri; nu aveau timp pentru aşa ceva.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!