Dudley căscă gura îngrozit, dar inima lui Harry tresăltă de bucurie. În fiecare an, de ziua lui Dudley, părinţii îi luau, pe el şi pe un prieten de-al lui, să-i distreze la bâlci, la cinematograf sau să le dea hambugeri. Pe Harry îl lăsau întotdeauna în grija doamnei Figgs, o bătrână isterică, la două străzi depărtare. Harry ura locul acela care mirosea a varză şi unde doamna Figgs îl obliga să se uite la fotografiile tuturor pisicilor pe care bătrâna le avusese la viaţa ei.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!