Când va fi...
Când va fi...
să fim umbrele, umbrelor noastre
vom ridica fruntea
spre nesfârșitele spații,
curgând o dată cu timpul,
spre inimile ancorate
în porturile serii...
Când va fi să fim un tot,
vom înțelege
că noaptea
nu este singură.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre seară, poezii despre porturi, poezii despre noapte sau poezii despre inimă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.