Maestrului Laurian Ionică la volumul "Un ficior de plai"

La anul treişpe din mileniul trei
Când de atâtea rele avurăm parte
Şi lumea era-n pană de idei
Veni Laurian cu-o nouă carte;

Îşi puse câte-o poză pe coperţi
Să-l recunoască orişice vecină
Şi demonstră pe bază de experţi
Că are-n plai solidă rădăcină.

Şi fi'ndcă printre bunii lui amici
Îmi place a crede că-i şi subsemnatul,
De carte, mă grăbesc să ţin un spici,
Că n-aş vrea să mi-o ia-nainte altul.

- Maestre, optul tău m-a bulversat,
Citindu-l, mă inundă iar eresuri,
Că-mi vine să mă mut şi eu la sat
Şi să mă pun pe aşternut de versuri;

Să pun în cartea vieţii câte-un semn
Cu pasărea cea dulce-a tinereţii,
Dar şi ventuze pe-un picior de lemn
Cu mult umor, aşa cum fac juveţii;

Să scriu de porci şi chiar despre găini,
De coţofană, vulpe sau de cioară
Şi mai ales de câinii din vecini
Ce dau concert în fiecare seară.

Şi când idei nu mai sosesc din larg
Şi nici de inspiraţie n-am semne,
Să ies în faţa casei şi să sparg
Încă vreo patru metri cubi de lemne;

Iar când ne strângem vinerea la club
Aş da şi eu o replică hazlie
Confraţilor ce au semnat pe sub
Vreun catren marcat de ironie,

Jeanet şi Robu, Gigea, Burduşel,
Nelu Vasile, Radu sau Dobreanu,
Ar apărea semeţi ca din rastel
Mai nărăvaşi ca Any Drăgoianu,

M-ar asalta cu poante şi idei,
Având cu toţii spada ascuţită
Şi poate l-aş chema şi pe Ursei
Să nu m-aleg cu pielea ciuruită.

Dar, din păcate, viaţa de oraş,
Cu internet şi mall îmi schimbă planul,
Mă ţine arestat ca pe-un ocnaş
La fiecare pas smulgându-mi banul.

De-aceea las deoparte acest eres
Cu bogăţii de linişte şi soare
Şi plin de plictiseală şi de stres
O să mă-ntorc la mine la dosare.

Şi n-aş putea, maestre, să-mi închei
Discursul despre carte sau visarea,
Fără să-ţi spun c-aştept cu mult teme
Să ne uimeşti la fel cu următoarea!

poezie satirică de Marius Coge din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!