Am avut norocul să aflăm că lordul Holdhurst se afla încă în Downing Street şi când Holmes i-a trimis cartea de vizită, am fost introduşi imediat. Politicianul ne-a primit cu acea curtoazie demodată, în privinţa căreia e renumit şi ne-a poftit să luăm loc în două fotolii, de o parte şi de alta a căminului. Rămânând în picioare pe covoraşul dintre noi – siluetă înaltă şi subţire, o faţă gânditoare, cu trăsături ascuţite şi cu părul buclat, încărunţit prematur – lordul părea să reprezinte tipul acela destul de rar de găsit – nobilul care este cu adevărat nobil.

Arthur Conan Doyle în Bijuterii poliţiste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!