Criticilor lipsiți de autori... zaț... ie
... ce aere au să se inspire,
unii, de scriu de răstignire
altora, făr-a fi desemnați
de vreun conclav sau preparați
de școli înalte, neștiute
de-o lume, numai de ei vrute
cu preamărire-n importanță
ce și-o dau înșiși... aroganță,
cuvânt ce și-l exprimă prost,
într-un limbaj se vrând compost
de zeflemea, ce-i "har" divin
la nuli ascunși fără destin,
în amestec c-ura neputinței
de-a crea ei probe sentinței
ce-o dau se măscărind sub robe
de juji cu minți anaerobe
ce se-mbâcsesc în propriul morb
ce-l croncănesc în cârduri, "corb",
crezând că ei-s imn la cultură,
ce-l scriu și-l cred... râgâitură
de-a fi talent ce-l reprezintă
demenți, meritorii de flintă...
... și-așa s-a umplut celuloza
de foi mânjite, spre narcoza
ce frați de cruci în sifilis
mental, se preamăresc în scris
și-n laude își pun coroane
de mărăcini, visând icoane
să fie pentr-un neam, crezând
că ei vor fi perpetui prund
de rigole curgând dejecții
însămânțându-se-n infecții
în spații, în timp, c-au cutezanță,
tupeul nesimțit de clanță
ce-ți rupe gura, ei au cheie
să-nchidă porți și să descheie
dig pentru valul paranoic
de vers inexistent, "prozoic",
eter năpădind virtual,
în case, în minți, amonte, aval,
săpând să scoată la iveală
ce n-a fost bun, pun osteneală
să denigreze sau cultive
doar ce vor ei, să invective
într-un limbaj de bășcălie,
ce nu-s capabili, n-or să fie...
... e drog ce-l caut cu nesaț
în cafea neagră... și las zaț!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
1 Vedetot Ion [utilizator înregistrat] a spus pe 21 august 2013: |
Felicitări din tot sufletul pentru această poezie stimate poet. Sunt pe acest site mulți critici fără autorizație, un fel de zaț cum artistic spui, pe fundul unei cești de carton. |
2 Daniel Aurelian Rădulescu [autorul] a spus pe 22 august 2013: |
Mulțumiri! Pentru restul mi-am spus punctul de vedere... |
3 M. Arin [din public] a spus pe 23 august 2013: |
Felicitările autorizatului critic Vedetot (l-a autorizat șeful de gară din Periș) m-au determinat să citesc poemul. Poetul scrie cu nerv, dar adrenalina în exces îl face să scape hățurile limbii. Cursivitatea lasă de dorit. Expresiile "se vrând compost", "perpetui prund", "să invective" etc. aparțin probabil dialectului aromân canadian. Experiment interesant și temă de discuție: cum poate degenera limba maternă departe de patrie. |
4 Daniel Aurelian Rădulescu [autorul] a spus pe 23 august 2013: |
Absolut literar perpetui prund de rigole, compost de zeflemea, cât și existența verbului a invectiva, etc.. În Canada se vorbește excelent românește față de schimonoseala, englezismele și franțuzismele prost răstălmăcite de aici (vezi aquis, etc.), folosindu-se un limbaj în corelație perfectă cu originea cuvintelor, mai ales în ce le privește pe cele cu origine certă din limba franceză, antecameră a multor neologisme românești (și nu anticameră așa cum pretindeți că se scrie corect în toate lexurile, o inepție ce dă o cu totul altă conotație înțelesului real, etc., etc.). So, take care! |
5 M. Arin [din public] a spus pe 24 august 2013: |
Domnule Rădulescu, "Compost de zeflemea" este "absolut literar". Eu mă refeream la "se vrând compost", care zgârie timpanul literar al românului (mai puțin timpanul autorizat al lui Vedetot). Dacă vreți să construiți un gerunziu reflexiv, scrieți românește "vrându-se compost" Postpunerea verbului e incorectă. Și construcția "că ei vor fi perpetui prund" suferă. Nimeni nu contestă existența verbului "a invectiva", dar conjunctivul său este "să invectiveze", nu "să invective". Când am amintit de aromâna canadiană n-a fost o răutate. Dialectul aromân nu este altceva decât limba română care a evoluat independent, in izolare, departe de leagănul ei matern. Știți foarte bine că franțuzeasca de Montreal diferă sensibil de cea pariziană. Dar poemul este atent lucrat, cu multă strădanie. Topica "aromână", pe alocuri, face totuși lectura greoaie. Cât privește "anticamera", cred că nu trebuie blamată atât de dur, câtă vreme "urmașii Romei", italienii, o socotesc validă. Francezii au preluat-o și ei. Pe vremea când Vitruvius făcea să înflorească arhitectura Romei antice, galii trăiau în colibe, iar Parisul, ca și Canada, era pădure... |
6 adela croitoru [utilizator înregistrat] a spus pe 24 august 2013: |
Va felicit domnule Radulescu.Cel mai probabil spusele dumneavoastra se vor concretiza. |