Etern sacrificiu
Mi-am pus în gând ce-aș vrea în pat, la masă
Și-am condamnat deja, în avansul morții;
O rupere de rădăcină, o sacrificare sorții
Și altuia i-am luat ce-avea... frumoasă.
Orice decis de-un vrut, de-un pas, e o sentință
În lumea nașterii precare; e un fir
De pensulă-n tabloul firilor, pictat dorință...
La rându-i se trecând ca o privire de-un Zefir.
Ce ideal ar fi ca-n egoista hotărâre
Pentru volupt sau doar un minim de peren
Reflecția să treacă dincolo de aparent; că o omorâre
E-n spatele la tot... Doar un sacrificat etern!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sacrificiu
- poezii despre pictură
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre idealuri
- poezii despre gânduri
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dorințe
- poezii despre arte plastice
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.