De ce scriu despre Prostie
Pot să tac și să-nchid ochii, să nu-mi plece-n zbor cuvântul,
Când Prostia e stăpână practic pe întreg Pământul?!
Când ea e zeița care are cei mai mulți supuși,
De la múritori de foame pân' la regii cei sus-puși?!
Chiar de n-are niciun templu, e vestită, cu renume,
Căci precum Erasm ne zice, templul ei e-ntreaga lume.
Déși este ponegrită zi de zi și ceas de ceas,
Toată lumea i se-nchină, ba și zeii din Parnas!
Nu doar oamenii, chiar zeii, ca o culme-a ironiei,
De când este lumea lume, toți plătesc un bir Prostiei,
Însă una este, frate, s-o faci rar, doar din greșeală,
Și-alta este ca să fie starea ta cea naturală.
poezie de George Budoi din Dicționarul prostiei (17 august 2013)
Adăugat de George Budoi
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.