După un timp, el şi Adela se aşezaseră pe o bancă. În apropiere, nişte puştani jucau fotbal. Foarte probabil intenţionat, unul dintre copilaşi trase cu mingea direct spre lungan; fiind o ţintă destul de uşoară, evident, îl nimeri. Acestuia îi zbură rapid şapca de pe cap. Se ridică să şi-o ia, dar imediat se trezi trântit de băieţeii zgomotoşi, care-l recunoscuseră; n-avea parte de linişte, de singurătate, de timp doar pentru el şi Adela. Şi nu era vorba că l-ar fi deranjat oamenii, dar parcă dorea să fie doar cu Adela. Totuşi, de copii reuşi să scape uşor, împărţindu-le dulciuri; dulciurile sale... Stocul i se sfârşise; trebuia să-şi cumpere urgent altele. Îi rugase pe băieţi să nu spună nimănui că-l văzuseră, să nu provoace larmă în jurul lui.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!