Directorul avu însă ocazia să-i vadă pe Mircea şi Dana Dragomir; directorul îi cunoştea foarte bine pe părinţii Dianei. Îi salută scurt, dar politicos. În timp ce-i săruta mâna doamnei Dragomir, aceasta îl privi tăcută, părând încurcată de prezenţa dânsului; îşi amintea perfect că în urmă cu mulţi ani nu-l acceptase ca ginere, preferându-l pe blond pentru fiica ei. Acum parcă regreta acea hotărâre de atunci, deşi nu putea spune că actualul ei ginere, Iulian Enka, o dezamăgise vreodată cu ceva. Totuşi, acesta era directorul Institutului, un domn tânăr, frumos, manierat, distins; în plus, tatăl nepotului ei... Pe când îl refuzase era doar elev în Institut. Dacă ar fi ştiut de atunci cum vor evolua lucrurile, poate altfel se prezenta situaţia actuală, dar faptul era consumat...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!