Înrolat
Sunt înrolat ție până la moarte
Să te păzesc de cuceriri, de asedii;
O santinelă-n cart cu armele de toarte,
Fără de schimb în gândurile-mi sedii.
Sunt pas de marș în veșnică patrulă
Să-ți țin speranțele pe aleile ce calci
Și-ți port rezervele de vis; îs o caraulă
Ce-aștept, în zână timpul să-mi descalci!
Târâș îți șterg din urmele lăsate
Să nu te ajungă nimeni să te atingă;
Să te-apăr lumii, înnebunită de păcate,
De te-ar găsi dorințele să-ți stingă!
Mă scol cu noaptea-n cap, mă culc cu ora
Să-ți trâmbițez silabele din nume;
Că numai tu ești odă, sunet tuturora
Și fără tine nici n-ar exista vreo lume!
Ies zilnic la raport, căci Creatorul
De uită c-a dat stelelor candoare
Se poate pierde; veșnicul începătorul
Neștiind că îngerii-s făcuți din tine floare!
Mi-am depus jurământul de soldat
Să-mi dau din viața ce-am de împrumut
Să ți-o dedic trezor, oh, temătoare de apărat
Ce-am tot visat să te-am... și nu știu de m-ai vrut?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre sunet
- poezii despre stele
- poezii despre schimbare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ore
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.