Amurg de toamnă
Din vârf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațâță
jăraticul ascuns
sub vălul lor subțire de cenușă.
O rază
ce vine-n goană din apus
și-adună aripile și se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
și frunza cade.
O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
și mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuși.
E toamnă.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.