O adiere suavă îi mângâie fața, vântul se joacă cu părul, iar rochia se lipește de corp la fiecare pas. Mersul îi este ușor, dansează printre oameni ca o pană purtată de aerul cald și ar vrea să-i îmbrățișeze pe toți cei din jur. Viața este atât de frumoasă! Inima Celinei bate într-un alt ritm, accelerat, se mărește, crește în piept de bucurie și toate gândurile îi șoptesc că totul este posibil, simte cum puteri magice, secrete, scriu un scenariu și pregătesc o nouă regie a unui joc care abia acum începe.
Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.