Lucian era şi el mulţumit de rezultatul maxim obţinut de Lia, iar chipul lui plăcut fu luminat de o bucurie greu de explicat pentru el însuşi, încordarea care-l stăpânise până atunci degajându-se dintr-o dată, ca un abur efemer, ce se amestecase brusc cu restul aerului, devenind imposibil de localizat. Teama că ea ar rămâne pe suprafaţa planetei albastre, în timp ce el pleca departe, îi dispăruse instantaneu, în momentul în care văzuse nota acordată de computer şi avea o certitudine de netăgăduit: Dorinţa lui arzătoare i se îndeplinise; Lia îi devenise, indiscutabil, colegă, chiar din acel moment, în ciuda celor cinci teste extrem de dificile pe care el le alcătuise special pentru ea, pe departe cele mai dificile dintre toate care le reveniseră celorlalţi candidaţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!