Cu emoție crescândă, urcă treptele navei. Trapa se deschise automat la apropierea ei, poftind-o spre interior. Intră. Trapa se închise în urma ei. În ochi i se înfățișă imaginea atât de familiară a punții principale, care era pustie în acel moment. Nu era nimeni acolo, dar nici nu se așteptase să găsească pe cineva, Lucian fiind singura persoană de la bord. Își roti privirea, admirând aspectul ordonat din interior. Desigur, colegul ei se îngrijise cu mare atenție de nava lui.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.