La baie însă, se afla o amintire a zilelor trecute; îl izbi un miros neplăcut, puternic... Îndreptându-se în direcția din care venea mirosul respectiv, Lucian găsi o uniformă mototolită, aruncată neglijent pe acolo, pe jos. O ridică între două degete; arăta jalnic, în ultimul hal... A cui să fi fost oare? 6 bulinuțe aurii pe rever și inițialele "E. L." îl lămuriră pe dată. Îi aparținea?! Era a lui?! Cum ajunsese așa, în halul ăla?! El nu-și arunca lucrurile pe jos și mai ales, nu se murdărea niciodată în asemenea hal... O luă, o spălă de mai multe ori, clătind-o serios, curățând-o cât putu el de bine, apoi o întinse, lăsând-o la uscat, încă nelămurit în privința ei...
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.