Lucian: Vă ascult, domnule Stancu!
Virgil: Desigur. Îmi dau seama că te întrebi de ce ți-am solicitat o întâlnire între patru ochi și am să te lămuresc de îndată. Bineînțeles, înainte de ceremonie, nu știam că vei fi comandantul și te felicit pentru numirea în această funcție. De asemenea, felicitările mele pentru această superbă navă spațială; știu că e mai mult capodopera ta.
Lucian: Vă mulțumesc, domnule.
Virgil: N-ai pentru ce, dar îți spun că această numire în funcția de comandant nu schimbă cu nimic situația.
Lucian: Despre ce situație este vorba, domnule? La ce vă referiți?
Virgil: În primul rând, să nu-ți închipui că fiica mea, Lia, ar avea vreun amestec; ea habar n-are de intenția mea de a-ți vorbi.
Lucian: Înțeleg; însă nici n-am susținut că fiica dumneavoastră ar fi cumva implicată. Presupun că dacă ar fi, ar participa la această discuție, deci, ar fi prezentă, doar nu există motive s-o înlăturați.
Virgil: Bineînțeles, însă am considerat că ar fi mai bine ca ea să nu fie prezentă. Și hai să nu mai tot ocolim subiectul, pentru că n-are rost să prelungim prea mult discuția. Am să încerc să fiu cât mai direct posibil.
Lucian: Chiar vă rog, domnule; nici mie nu-mi plac ocolișurile.
Virgil: Foarte bine. Deci, sper să înțelegi că nu de la fiica mea, însă am aflat despre tine că ai fi...
Lucian: Un mare Don Juan.
Virgil: Întocmai.
Lucian: Mda... Se pare că nu pot scăpa pe nicăieri de această "faimă" cu care m-am ales și care mă urmărește...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.