De medicament n-ar fi

O odă ar merita ce leacul făptuieşte;
Resuscitare când bătaia e pierdută
Cu propriul său, ca-ntr-un război civil, redută
Ce stă să cadă în trădare mişeleşte.

Nu-i doar uzura inamic de depanare
Când facerea-i auto reciclare-n ciclu;
E laşitatea minţii-n răul acceptat multiplu
În loc de crez înspre-o dorită vindecare.

Vendetta poate fi din alte gene
Ce ţin memoria pierdutelor ambiţii
Se retrasând aşa cum o fac paraziţii,
Sau când nectarul sau polen sunt alergene.

E zilnic un parcurs printre invazii
De vechi sau de necunoscute chipuri
Noi; metamorfozate-n trucuri, tipuri
Să-nşele vizite nevinovate-n razii.

Câţi s-au pierdut din noi de secole cu rândul
Rămaşi goliţi de vlagă-n neputinţă
Şi-atât de tineri pierzând trup; chiar de voinţă
Îngemănau cu crez şi cast, sperând nicicândul.

Trăim favorul revolut din veşnic aliment
Ce tatonăm în multele necazuri de milenii...
Lui Dumnezeu i-am luat din geniu şi vedenii
Şi ne-am făcut Mesia în aşteptare... Un medicament!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!