Sonetul 21
De muze n-am să mă mai las stârnit,
De frumusețea lor sulemenită,
Cu cerul însuși te-am împodobit
Orice fălos doar cu-n fălos repetă,
Cât să mă fi făcut să te compar
Cu astre, a lumii, a mărilor splendoare.
Cu prima floare-n an și tot ce-i rar,
Și poartă-n tiv telurica grandoare.
Dar fie să iubesc, să scriu ce simt,
Și să îmi creadă dragostea curată,
Cum crede mama puiul, strălucit,
Și-i pare că luceferii se-arată.
Mai spună alții, vorbe mari având,
Nu te mai laud, că doar nu te vând.
sonet de William Shakespeare din Sonete (1609), traducere de Laurean Mihai Gherman
Adăugat de Laurean Mihai Gherman
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- citate de William Shakespeare despre iubire
- poezii despre mamă
- citate de William Shakespeare despre mamă
- poezii despre laudă
- citate de William Shakespeare despre laudă
- poezii despre frumusețe
- citate de William Shakespeare despre frumusețe
- poezii despre curățenie
- citate de William Shakespeare despre curățenie
- poezii despre astre
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.