Omul este fericit când poate realiza ceea ce prin natura sa este destinat să realizeze, iar acest lucru înseamnă, dincolo de determinările exterioare, să-și îndeplinească datoria prescrisă de imperativul rațiunii. Esența fericirii este determinată însă de natura actului specific omului în calitate de om, act de natură pur spirituală, constând în activitatea sufletului "conformă cu rațiunea sau nu lipsită de rațiune", îndeplinit la superlativ de omul desăvârșit din punct de vedere intelectual și moral. Dacă contingența ține de neputința formei de a domina materia, omului îi este dat, pentru a realiza în el însuși perfecțiunea, să ordoneze lumea, nu să o nege în favoarea altei lumi.
citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.