Lia: Luci, să știi, n-am mâncat nimic până acum, deci, propun să mergem la un restaurant, dacă ești de acord.
Lucian: Bine, de acord. De altfel, nici eu n-am mâncat nimic în navă, înainte de aveni aici. Am băut doar o cafea. Deci, putem servi împreună micul-dejun la un restaurant apropiat, chiar dacă...
Lia: Chiar dacă? Ce anume?
Lucian: Nu, nimic... N-are importanță!
Lia: Te deranjează faptul că totul e artificial? Asta o știm prea bine, așa că nu văd de ce te-ar deranja. Încă nu te-ai obișnuit cu ciudățeniile locale?
Lucian: Te rog, nu mă lua în seamă; e doar o altă toană de-a mea... Poate că încă nu m-am obișnuit cu toate ciudățeniile locale. Știu prea bine că totu-i artificial aici, dar... Să zicem că merge! Deși, un mic-dejun artificial... Nu mă încântă deloc ideea asta, însă...
Lia: Luci, nu mai bate câmpii! Te încântă sau nu ideea asta, treaba ta! Dacă nu-ți convine, n-ai decât să nu mănânci nimic. Eu însă am să servesc micul-dejun, pentru că mi-e foame. Și nu mă deranjează că totul e artificial. Așa că, să mergem! N-are rost să întârziem.
Lucian: Ai dreptate. Să mergem!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.