Lucian: Sigur, e prea târziu ca să-mi mai faceți reproșuri acum... Dar eu vă pot reproșa vouă. Mai ales... Nis, de ce n-ai venit zilele trecute în navă, ca să mă oprești din "activitate"? Tu sau altul?!
Nistor: Păi, șefu', de unde era să știu ce se petrece aici? Nu-mi puteam închipui ce faci tu în navă.
Lucian: Sigur, n-aveai de unde să-ți închipui... Dar puteai veni, măcar de curiozitate, să vezi ce mai face vechiul tău prieten, singur, în navă, de atâta timp. Măcar atât puteai face pentru mine. Doar pentru asta există prietenii, nu-i așa?! Mai ales cei vechi, așa, ca tine... Dar tu nu te-ai obosit. Și tu, bătrâne?
Alex: Off, Luci...
Nistor: Ah, șefu'... Ai dreptate; amândoi merităm să ne reproșezi acest lucru. Dar cel puțin mie nu mi-a trecut nici o clipă prin minte ideea de a veni prin navă, să te văd sau că s-ar întâmpla ceva nedorit.
Lucian: Și atunci... La fel și ceilalți... Eu știu că ceea ce am făcut e foarte grav, sunt conștient acum de acest lucru, dar nu mai pot schimba nimic; faptele sunt deja consumate. Și... Lia, nu știu ce s-ar fi întâmplat dacă nu erai tu, singura care a venit totuși în cele din urmă în navă și a reușit chiar să mă oprească din nebunia mea... Îți mulțumesc mult pentru tot. Eu... N-am cuvinte! N-aveai nici o obligație, mai ales după ceea ce ai văzut în camera ta din oraș.
Lia: Luci, ajunge!
Lucian: Da, probabil; cred că ajunge...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.