Duhovnicului meu
- Mi te-a cerut pământul prea devreme.
Mă cert cu el și-i spun că-i vinovat...
Îmi strigi din brazdă: - Nu te teme,
Copilă, pentru tine m-am rugat
Să ne-ntâlnim, acolo sus în Rai;
Lucrează, nu ai vreme ca să stai!
- Părinte al meu, duhovnice și tată,
Îngenunchez, mă rog și strig mereu:
Tu neputința mea o iartă
Când mă rănește clopotul cu plânset greu!
Îmi este dor de tine și de clipe sfinte,
Prin tine căpătam putere...
Aș vrea să fie totul ca-nainte;
Nu mai găsesc la nimeni mângâiere.
Mai roagă-te, părinte încă-o dată
Să-nving păcatul trupului și eu,
Să trec prin restul vieții fără pată...
- Să te-odihnească-n pace Dumnezeu!
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.