Ultimul indian Cherokee
Am inima în piept neînfricată,
Sunt unul dintre ultimii Cherokee,
Drumul lacrimilor însă îmi arată
Cum neputința întristează ochii.
Ne-au umilit, apoi ne-au alungat,
Tot înspre Vest, sălbatice represii,
Ne-au luat căminul mult visat,
Din Georgia și Tennesse...
În urmă-i fum, lacrimi, durere,
Un copil stingher își strigă mama
Și-n rest e totul doar tăcere,
Din Carolina-n Alabama...
"Albul" cu mii de plumbi învinge,
Acum nici lupta nu mai are sens,
Văd neamul meu, încet se stinge,
Și-n mine-i doar un gol imens!
Unde ești glorie de-altadată?
Ce vesel galopam prin preerie,
Murg credincios, du-mă îndată,
Să-mi iau porția de veșnicie!
poezie de Alex Dospian (iunie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre victorie
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre mamă
- poezii despre inimă
- poezii despre fum
1 Alex Dospian [autorul] a spus pe 6 august 2013: |
| Inspirata de melodia 'Trail of tears' cantata de Blackie Lawless (WASP) 'Drumul lacrimilor' este numită izgonirea amerindienilor din regiunile fertile cu păduri din sud-estul SUA și obligarea lor să trăiască în regiunile aride în rezervații în regiunea numită Indian Territory, care se află în prezent în statul federal american Oklahoma. Această acțiune de deportare a amerindienilor este o pagină tragică și rușinoasă în istoria nordamericană. Acțiunea de deportare a fost provocată de creșterea necesarului de terenuri agrare datorită creșterii populației albe în anii 1800 prin emigrațiile masive din Europa. Politica regimului american de transhumanță a fost legalizată prin decretul de lege Indian Removal Act din 1830 din perioada președintelui Andrew Jackson. Deportarea a fost realizată forțat, cu ajutorul armatei. Pe drum spre rezervații au murit peste un sfert din numărul amerindienilor deportați; această decimare a lor fost cauzată de boli, frig, epuizare și foame. |