Cu năduf

În Bucureştiul iubit
Negura iar s-a ivit,
Gunoaiele's la tot pasul
Ca să le iei cu făraşul,
Viaţa s-a scumpit mereu,
Văleleu şi văleleu.
Leafa o priveşti nătâng,
Căci banii nu-ţi mai ajung,
Pensia-i atât de mică
Că nu mai poţi să iei nimica.
Carnea nu poţi cumpăra,
Că nu mai ai nici o para,
Mezelurile cu muştar,
Le priveşti în galantar,
Untul, brânza, ştii mata,
Au ajuns o trufanda,
Mărul nostru şi cu para
Mai scumpe-s ca portocala.
Doctoriile, bădie,
Au ajuns bijuterie.
Nu mai poţi să te tratezi,
Nu mai poţi să alăptezi,
Copilaşii mor cu anii,
Dar în schimb se nasc ţiganii.
Limba noastră românească
Vor s-o facă englezească.
Cool, reating, barbers şi O. K.
Bătui-ai ciuma pe ei!
Halloween şi Valentine's Day
Să dea dracu' peste ei!
Bătui-ai ciuma şi SIDA,
Că prea ne-au ajuns obida.
Mai trage-i, Ţepeş, pe toţi
Şi scapă ţara de hoţi!
Să rămână ea curată
România de altădată!

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!