Moș Crăciun în Dorobanți
Sub aripa anilor ce zboară,
Moșul vine, iată-ncet coboară
Și cu opinteli de alea, bătrânești
A sosit acum și-n București.
Fără a avea în pungă nici măcar doi șfanți,
Poposește dânsul chiar în Dorobanți,
Unde, ce minune, ața parcă îl atrase
La apartamentul unu, cinci și șase.
L-am poftit înuntru ca să intre-n casă
Și a fost rugat să stea cu noi la masă.
Iar familia aceasta, Culman parcă-i zice
Fără nici măcar ca să se explice
I-a pus dinainte fel de fel bucate,
Să mănânce dânsul chiar pe săturate.
Am mâncat de toate, chiar și o piftie
Și o sărmăluță, caldă, aurie,
Apoi o friptură bună, de purcel,
Stropită din plin cu vin brumărel.
Cozonac, fursecuri și cafea turcească
Și o inimă mare, mare, românească...
Moș Crăciun, bine c-ai venit
Și că nici acuma nu ne-ai ocolit
Suntem tot noi, ăia de acum un an,
Mai bătrâni o leacă, fără nici un ban
Și bolnavi o țâră, o țâră mai mult...
Unde-i oare vremea ceea de demult?
Când pe toate le luam mai ușor
Și tot ce făceam era mai cu spor?
Dar nu-i bai, bătrâne, le-om trece pe toate,
Că de aia e românul, ca să le supoarte.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre România
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre porci
- poezii despre inimă
- poezii despre familie
- poezii despre cozonac
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.