Iartă-le, Doamne, păcatul
N-am să-l uit niciodată
Pe acela care s-a răstignit,
Ca să salveze lumea toată
Chiar dacă ea nu l-a iubit.
Pe drumul durerii,
De mii de pietre a fost lovit,
Dar pe acela al învierii
De nimeni, Doamne, nu a fost întălnit!
Și în clipa disperării
De pe cruce a strigat,
Iartă-le, Doamne, păcatul,
Căci eu de mult i-am iertat.
poezie de Vladimir Potlog (29 mai 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Votează! | Copiază!
1 Fulga [din public] a spus pe 29 aprilie 2016: |
| Foarte frumos, atinge sufletul! |