Celei mai iubite
Ne-am întâlnit, c-așa a fost datul sorții,
Să ne iubim acum, în pragul morții.
Să ne iubim, nu să mimăm iubirea,
Să ne iubim cu toată dăruirea.
Nu vreau să fiu un nou amant pe lista ta,
Căci asta n-aș putea-o suporta.
Și vreau să-ți fiu iubit până la moarte,
Un altfel de iubit, cu totul mai aparte.
Mulți doresc ca-n astă viețuire
Inima să-ți fie plină de iubire.
Harul Domnului să-ți fie dat,
Iertat să-ți fie orice păcat.
Este dat omului ca să iubească
Mulți ani, așa ca să trăiască.
Asta e dorința orișicui
Pe care-n viață vrei să ți-o impui.
În viață vreau să păstrez doar ce-i frumos
Să uiți c-am fost din când în când gelos,
Că te-am iubit cu tot sufletul, ca un nebun
În voia sorții am vrut să mă supun.
Din multele femei pe care le-am avut,
În tumultosul, dar tristul meu trecut,
Doar tu ai fost și rămâi mereu
Iubirea sufletului meu.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.