Doctorul (Dedicaţie Dr. Florin Aurelian Străoneanu)

Pasant imperceptibil în spaţiul citadin
Îşi dedicând tot haru-n ruralul cabinet,
Cu haina ades pe umăr se aplecând aldin
Îşi cară-n pungi din fişele-ntocmite berechet.

Din neiertată eroare de-un aşa-zis program
Se pierde în steril din Hipocrate-n scrib
Plin de comunicate, raport la kilogram...
Cum pacient dentistul şi-ar vindeca prin ştirb.

E plin de carte suşă de diagnostic, cură,
Dar e polivalent ca o enciclopedie,
Pasionat de-a şti; istorie, cultură,
De animale, ţări, credinţe... E-o Messie.

Un timid incurabil preferă să cedeze
Şi bani şi adevăr la mult tupeu, la ură...
Îşi face meseria cu daru-i să trateze
Şi trupul prigonit şi suflete ce-ndură.

E-ndrăgostit de nou în lumea-i de sihastru,
Nu poate face rău, căci lasă de la sine...
Ştie mai multe limbi, s-a educat măiastru
Modest şi altruist... E simbolul de bine.

Îl am cred de prieten, îi sunt destăinuire,
Ne-ncredem reciproc, ne sfătuim ades.
De neînţeles la alţii, mi-e foaie de citire
Cum drumul în pustiu ce-i singurul de-ales.

E tot mai rar să vezi identică făptură
Fără de ifos, dreaptă, poate un pic bizară,
Dozată la exces; veşminte, alcool, friptură...
E-un epicurian!... Un om s-aline-o ţară!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!