Abel Melveny
Am cumpărat toate uneltele cunoscute
Malaxoare, betoniere, semănători, mașini de cosit,
Mori și discuitori și pluguri și combine
Toate au stat în ploaie și sub soare,
Lovite, ruginind și deformându-se
Pentru că nu aveam unde le adăposti
Și nici nu le foloseam.
Către sfârșit, când am înțeles că totul s-a terminat,
Lângă fereastra mea, m-am văzut limpede,
Pe când pulsul îmi devenea mai slab,
Privind una din morile cumpărate
De care nu avusesem nici cea mai mică trebuință,
Cum s-a dovedit ulterior.
O mașinărie faină, cândva proaspăt vopsită
Și gata să-și facă treaba,
Stătea acum cu vopseaua căzută.
M-am văzut ca pe o mașină bună
Pe care Viața nu a folosit-o niciodată
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sfârșit
- poezii despre viață
- poezii despre superlative
- poezii despre puls
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre arat
- poezii despre Soare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.